UZUCAPIUNEA

 

Uzucapiunea constituie un mod de dobândire a proprietății prin posesia de lungă

durată a unui bun, iar importanța acesteia se justifică prin necesitatea economică de a

impune proprietarului să se intereseze de bunul său, prin valoarea sa probatorie și prin

necesitatea de a asigura concordanța între realitatea faptică și realitatea juridică.

Prin urmare, acțiunea având un asemenea temei trebuie îndreptată împotriva

vechiului proprietar care are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pentru a putea opera uzucapiunea mai este necesar ca bunurile imobile

(terenuri) să se afle în circuitul civil, ceea ce înseamnă că bunurile nu trebuie să fi fost

declarate inalienabile. Având în vedere acest aspect, putem reţine că bunurile ce fac

parte din domeniul public sunt inalienabile şi, deci, nu pot fi uzucapate, spre deosebire

de bunurile din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrative-teritoriale (al

consiliilor locale) care nu sunt inalienabile şi, pe cale de consecinţă, pot fi uzucapate,

adică poate fi obţinut dreptul de proprietate asupra acestora prin uzucapiune.

 

*Prezentul articol are caracter pur informativ si nu reprezinta o consultatie juridica.
Semnatarul articolului nu poate fi considerat raspunzator pentru folosirea acestor informatii de catre terte persoane intr-un proces civil sau penal.